Falimentul găștii Burleanu. Asta ați crescut timp de 12 ani. Caramavrov găsește vinovații pentru un nou eșec mondial
În primul 11 al României din meciul cu Turcia sunt cinci jucători crescuți sau antrenați afară la vârste mici (Ionuț Radu, Andrei Rațiu, Radu Drăgușin, Ionuț Dragomir și Daniel Bîrligea), doi „produși” la Academia Hagi (Răzvan Marin și Ianis Hagi) și doi care aveau deja peste 20 de ani când Burleanu a preluat puterea în fotbalul românesc (Burcă și Bancu). Adică 9 din 11. Rămân doi din unsprezece crescuți în „sistemul Burleanu”, Mihăilă și Man. Adică 19% din primul 11.
Atât a produs sistemul în 12 ani de șefie. Doi fotbaliști care nici măcar nu joacă în Top 5 campionate. Practic, sunt excepțiile dintr-un sistem care nu a putut schimba mai nimic după nenorocirile din epoca Mircea Sandu – Dumitru Dragomir, oamenii care au distrus în timp fotbalul românesc.
Deci, la ce să ne fi așteptat? Turcii au investit masiv, s-au băgat zeci, sute de milioane de euro în ultimii 20-30 de ani. Era normal să progreseze, să fie mult peste ce s-a întâmplat la noi, unde s-au căutat doar „tunurile”, și nu o construcție stabilă.
Am așteptat un noroc porcesc, care, normal, n-a venit
Adevărul este că n-am așteptat mare lucru de la meciul cu Turcia. Singura speranță era în noroc. Adică să fi avut un noroc din ăla porcesc. Dar de unde, că Lucescu s-a pretins un ghinionist în cariera de antrenor?
N-am jucat nimic, nici nu aveam cum. Ne bătuse Bosnia-Herțegovina de ne merseseră fulgii. Iar atunci am folosit cam aceeași jucători. N-aveau cum să se transforme ai noștri în zmeii-zmeilor în numai câteva luni.
Tactica lui Lucescu a fost una de așteptare. Să se fi luat la trântă cu jucători mult mai valoroși însemna sinucidere curată. Așa, măcar am supraviețuit vreo 55 de minute.
Am așteptat ceva neașteptat!
Meciul a mers așa cum anticipam. Noi am așteptat ceva neașteptat, ei au așteptat greșeala noastră, care a venit la un moment dat. Un crater creat pe centrul pământului nostru de genialitatea unui jucător ca Arda Guler, un tip de fotbalist pe care noi nu-l avem, pentru că Ianis Hagi e limitat, pentru că Dennis Man nu degeaba a fost expulzat din Italia în Olanda, pentru că Dragomir, cu toate evoluțiile lui bune din Champions League, joacă totuși în campionatul Ciprului. Ș.a.m.d.
Practic, ne-am agitat degeaba. Nu am avut niciun argument, niciun atu, nici măcar unul mic.
Problema e ce facem mai departe. Mergem cu coada jos, precum un câine speriat, sau ne reîncarnăm într-un câine de luptă. Ca să facem asta, avem nevoie de oameni curajoși, deștepți, profesioniști. Iar alde Burleanu și ai lui nu au demonstrat în 12 ani că au vreo calitate din toate cele de mai sus.
