Stanley Milgram-testul de obediență care îl ține pe Dragoș Anastasiu la Guvern, în ciuda scandalului de corupție
Cazul ”mită timp de 8 ani la ANAF” a explodat în mass-media miercuri. În cele 48 de ore care au urmat s-a putut constata că strategia activată de Anastasiu-Dogioiu pentru a răspunde la criză nu funcționează. Dacă vicepremierul ar fi demisionat vineri, până luni subiectul era deja uitat.
Campania derulată pe rețele, folosind o așa zisă petiție de sprijin semnată de ”oameni din mediul de afaceri” a fost o petardă care nu s-a auzit în timpul canonadei de presă. Fără a mai aminti diletantismul celor care au încropit textul, pretinzând că ”Dragoș a avut curajul să spună public o poveste veche, dar dureroasă, iar asta arată nu slăbiciune, ci forță”. Ete, fleoșc! Avea curaj, dacă spunea. Dar, ce să vezi, a spus Realitatea înainte, Anastasiu doar a bâiguit câteva precizări, care mai rău l-au înfundat, întețind scandalul (dacă nu a fost martor, de ce a fost favorizat de procurori?).
Se pune, deci, întrebarea, de ce e ținut în guvern Michael-Dragoș Anastasiu, care n-a dovedit nici cine știe ce carismă, nici nu e vreun Musk de România, nici nu asigură cine știe ce echilibru subtil de forțe politice în guvern sau în diplomația mondială?
Răspunsul vine de la Stanley Milgram, psihologul de la Yale care a realizat în 1961 celebrul său test de obediență. Găsiți pe net amănuntele, cum îi punea pe unii subiecți, care primeau rolul de ”profesor”, să-i pedepsească pe alții, în roluri de ”elevi”, de fiecare dată când aceștia greșeau. Practic, ”profesorul” apăsa pe un buton și îi curenta pe ”elevi”, pedeapsa plecând de la 12 V și urcând treptat până la…450 de volți. Sub autoritatea examinatorilor, peste 60% dintre participanții la experiment au rotit potențiometrul la nivelul maxim.
Cel mai înalt grad de obediență a fost obținut atunci când examinatorii nu au ezitat ei însăși. Dacă între examinatori apăreau divergențe, sau dacă examinatorul ezita, cât de cât, subiecții deveneau mai critici și refuzau să execute ordinul.
Premierul Ilie Bolojan acționează corect în caz de criză, când trebuie aplicate măsuri dure și impopulare: orice semn de ezitare, orice șovăială sau orice pas înapoi ar slăbi și mai mult susținerea/acceptanța publicului, modelul obedienței Milgram aplicându-se în orice act de conducere.
Probabil s-a apreciat că ar fi mai mari costurile de imagine în cazul în care acceptă că a greșit, numindu-l pe Atanasiu, decât cele generate de vulnerabilitățile vicepremierului. În această seară vom vedea cum se înclină balanța, într-un joc cu miză deosebită pentru guvernarea Bolojan-Nicușor Dan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți G4News și pe Google News
