Secretele cvartalelor construite în anii ’50, cartierele „de lux” din comunism. Cum arată după opt decenii

Ridicate în anii ’50 în aproape toate orașele României, cvartalele de blocuri au fost apreciate de numeroși români, iar în ciuda vechimii lor, încă reușesc să capteze atenția celor interesați de investiții imobiliare.

Cvartale în Hunedoara. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

La opt decenii de la construcția primelor cvartale de blocuri din orașele României, vechile cartiere continuă să atragă atenția prin aspectul lor, diferit de cel al cartierelor care aveau să le înconjoare în deceniile următoare.

Criza locuințelor în orașe le făcea extrem de râvnite

Majoritatea locuințelor din cvartale au fost ridicate în anii ’50, fiind destinate în special familiilor care migrau de la sate în noile centre muncitorești aflate atunci în expansiune.

În primii ani de comunism, România avea o populație de 16–17 milioane de locuitori, dintre care doar un sfert trăia în orașe. La începutul anilor ’50, colectivizarea forțată din mediul rural și expansiunea industrială după model sovietic, prevăzută în primele planuri cincinale, au dus la migrația a sute de mii de români spre noile orașe muncitorești.

La început, mulți dintre noii veniți au locuit în baracamentele care împânzeau zonele mărginașe ale orașelor, tabere de barăci în care mii de oameni trăiau în locuințe supraglomerate și mizere, în așteptarea repartițiilor în noile blocuri care se ridicau în orașe.

Cartierele de locuințe construite erau fie ridicate de-a lungul străzilor, soluție aleasă în general datorită terenurilor accidentate, fie în stilul cvartalelor, unde terenul pe care urmau să fie amplasate construcțiile era delimitat de patru străzi, adesea dispuse în formă patrulateră.

Inspirate din reviste sovietice

Autoritățile de la începutul anilor ’50 arătau că ansamblurile de locuințe numite cvartale au fost inspirate din schițele publicate în revistele sovietice de specialitate.

„Manualele de proiectare a orașelor, articolele de specialitate, proiectele și realizările sovietice au constituit baza începuturilor noastre”, nota revista Arhitectura în 1953.

Specialiștii care le-au dat forma finală au fost însă arhitecții români, unii dintre ei apreciați încă din perioada interbelică. Ansamblurile de clădiri au fost dezvoltate pe terenuri care ofereau atunci spații suficiente atât pentru construcția blocurilor cu unul, două sau trei etaje, cât și pentru grădinile și spațiile de relaxare alocate acestora.

Cvartal în Uricani. Foto: Daniel Guță

„Crearea de ansambluri închegate în cvartale mari de 4—6 hectare rezolvă și îmbină armonios interesele locatarilor cu interesele generale ale orașului, ducând la o regrupare a terenurilor în interiorul cvartalului și la crearea de spații intime, plantate, dând aer și lumină locuințelor, creând adevărate mici parcuri în interiorul lor. În aceste spații, în care se pot amenaja terenuri de joc pentru copii, se pot amplasa construcții mici cu caracter social (creșe, cămine de zi), contribuind astfel la ridicarea standardului de viață al oamenilor muncii. În plus, prin crearea de ansambluri mai închegate, cvartalele capătă un pronunțat caracter urban, dând fronturi lungi și unitare spre străzi”, arăta arhitectul Nicolae Porumbescu, în revista Arhitectura din 1952.

Cvartalele, emblema urbanizării din anii ’50

În București, cele mai cunoscute cvartale de blocuri au fost ridicate în zonele Rahova, Panduri, Drumul Sării, Vatra Luminoasă, Bucureștii Noi, Drumul Taberei, Cățelu, Muncii, Olteniței și Păsculescu–Tei.

„În București s-a proiectat și construit un cvartal de locuințe compus din patru blocuri, întreg cvartalul având peste 200 de apartamente și circa 250 de camere pentru necăsătoriți. Toate intrările în blocuri se fac dinspre interiorul cvartalului, realizându-se în acest fel o mai bună izolare față de circulația de pe stradă”, informa revista Arhitectura în 1957.

Cvartal în orașul Ștei. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

În centrul noului cvartal bucureștean, cu o suprafață de 7.500 de metri pătrați, au fost amenajate un parc pentru copii, o fântână arteziană și un bazin, menite să anime zona, iar în jurul său au fost create fâșii de zone verzi.

„Întregul cvartal este dotat cu instalații de încălzire centrală, spălătorie mecanică, crematoriu de gunoi, stație de transformatori electrici, rețea de gaze naturale etc. Plastica fațadelor a fost studiată paralel cu studiile de ansamblu, ținându-se seama de poziția dominantă a terenului, de posibilitatea de a fi văzut de la mare distanță și urmărindu-se perspectiva spre oraș”, nota Arhitectura.

Cvartalele înlocuite de clădiri mai economice

În aceeași perioadă a anilor ’50, în aproape fiecare oraș din România au fost construite cvartale (video. Cvartal în Uricani), asemănătoare ca amplasare și dimensiuni ale blocurilor și spațiilor exterioare. Noile spații au fost considerate de primii lor locatari un adevărat lux, chiar dacă adesea mai multe familii ajungeau să fie cazate într-o singură locuință cu două camere.

În deceniile următoare, autoritățile au renunțat la cvartale, în dorința de a reduce cheltuielile necesare pentru construcția de noi locuințe și a spațiului alocat acestora. În anii ’60, modelul „Hrușciovka”, după Nikita Hrușciov (1894–1971), cel care i-a urmat lui Iosif Stalin la conducerea Uniunii Sovietice, a câștigat tot mai mult teren în România comunistă.

Blocurile „Hrușciovka” aveau locuințe cu o suprafață de 30–40 metri pătrați și maximum două camere, bucătării de 5–7 metri pătrați și băi extrem de mici, concepute după un calcul strict al spațiilor de locuit minim necesare unei familii.

În anii ’70, blocurile turn, ridicate pentru prima dată în numeroase orașe din România, aduceau noutatea liftului, însă și în cazul lor, autoritățile au lăsat de-o parte planurile de a oferi confortul necesar viitorilor locatari.

Afectate de trecerea timpului

După 1990, în multe orașe din România, construcția blocurilor de locuințe a stagnat, iar cei care doresc să își cumpere apartamente au de ales, în general, între ofertele construcțiilor din perioada comunistă.

Locuințele din cvartalele anilor ’50 (video: cvartale în Hunedoara) sunt preferate pentru spațiul larg din curtea acestora și, în general, pentru zonele liniștite din jurul lor. Fiind reduse ca volum, găzduiesc un număr mai mic de locatari față de cartierele mai noi. Cu timpul, numeroase cvartale au fost transformate prin reconfigurarea vechilor lor piațete, odată cu amenajarea unor parcări ori cu ridicarea unor construcții noi, însă vechimea lor le-a afectat cel mai adesea.

Unii dintre locatarii lor se plâng de vechimea instalațiilor de apă și curent electric, de cheltuielile de zeci de mii de lei alocate pentru repararea acoperișurilor, izolații ori reamenajarea beciurilor, de conductele uzate, uneori neschimbate de la construcția blocurilor, de inundațiile ocazionale și nelipsitele vizite ale gândacilor de la subsoluri.

„Dacă te muți aici, o să găsești mulți vecini vârstnici, cu zero inițiative și zero posibilități de investiții. Unii dintre cei care locuiesc în blocurile comuniste de-o viață au pretenția că sunt la ei pe moșie. Și-au adjudecat grădinița lor, locul lor de parcare nemarcat pe stradă, boxa sau spațiul de depozitare din fosta spălătorie (deși nu-l au nicidecum pe numele lor nicăieri) și tot așa”, se plângea un locatar al unui astfel de bloc, pe platforma Reddit.

În prezent, locuințele cu două camere în vechile cvartale sunt puse în vânzare, în general, cu prețuri de la 80.000 de euro în Capitală și cu oferte mai mici în funcție de mărimea și perspectivele economice ale orașelor în care se află.