Louis, ridică-te și joacă!

Meciul cu Braga din Gruia nu ne-a adus numai năduful penalty-ului clar neacordat, ci și, în contrapartidă, ideea unui joc bun, articulat, atent și implicat al CFR-ului.

Din păcate, aceste adjective nu prea pot fi scrise și în dreptul lui Louis Munteanu. Creditat totuși cu pasă la unicul gol clujean (să fim sinceri, „assist”-ul a fost mai degrabă al stoperului Bragăi, care a deviat la Sinyan), atacantul cu atâtea zerouri pe etichetă a jucat slab, preocupat mai mult să simuleze, să reproșeze, să stea pe jos, să se certe cu arbitrul. Și să tragă la poartă din afara careului, egoist, într-o fază în care avea doi coechipieri bine demarcați, unul în dreapta, unul în stânga.

Meciuri care „se văd”

Acum două luni și jumătate el câștiga titlul de golgeter al României. Acum două luni era disputat de prima reprezentativă și de cea de tineret, pentru cea din urmă ratând un penalty important cu Italia, dar și marcând un gol de vis, cel cu Spania.

Într-un meci de maximă vizibilitate, de Turneu Final ultramediatizat, chiar și la nivel de U21, pentru că e vorba de Spania. Unul dintre acele goluri care te pot propulsa foarte sus.

Reușitele „domestice” nu spun mare lucru

Probabil că acel gol cu Spania, acea execuție superbă din startul meciului a făcut ca despre Louis să se vorbească mai mult decât prin pisma celor 23 de goluri cu care a cucerit titlul de principal marcator al Superligii.

Ce spune ”afară” campionatul românesc? Cât contează că un atacant a dat trei goluri cu Buzăul? Nici dacă le dă cu FCSB n-are cine știe ce relevanță pentru lumea aceea foarte bună, Franța de exemplu, unde se tot vorbește că Louis va ajunge în cele din urmă.

Cifre modeste

Cert este că începutul său de sezon 2025-26 e subțirel. Da, se știe, au fost niște probleme, a început mai târziu pregătirea, dar a trecut deja o lună de competiție și el încă e departe de ce a arătat anul trecut.

Șapte meciuri, un gol cu Paksi și, să fim indulgenți, „assist”-ul cu Braga. Cam puțin! În campionat a evoluat ”niște minute”, niciodată titular, mereu menajat și răsmenajat. În Europa a evoluat mai mult, dar fără realizări deosebite.

Ispita Hexagonului

Dacă acum două-trei săptămâni Ioan Varga găsea puține 12 milioane de euro și vorbea ba de 15, ba de 18, ba, la un moment dat chiar de 30, dacă presa românească opintea să ghicească numele echipelor franțuzești care-l vor neapărat, ba Lille, ba Rennes, ba cine știe care altele, acum sonorul acestor discuții a fost dat la minim.

Nu se mai înghesuie ofertele, nu se mai aude nimic de negocieri, Franța e tot acolo unde a fost, iar Louis joacă așa cum joacă în Gruia.

Nu contează doar golurile

Meciul cu Braga, și el de o bună vizibilitate, ca și cele cu Italia și Spania la U21, era prilejul potrivit pentru etalarea calităților lui Louis. Francezii (sau alții, cine știe?!), caută atacanți care chiar și atunci când nu marchează, fac ceva pentru echipele lor, mai mult decât a simula și a da vizibile dovezi de individualism.

Poate să nu-ți iasă jocul, mai sunt și zile în care nu dai două-trei goluri, dar oamenii care te au în vizor urmăresc și alte lucruri decât strict golurile. Și nu le place deloc când te văd mereu în fund, protestând la deciziile arbitrului. Hai sus Louis, încă mai e timp!