Fenomenul caselor „la un euro” ocolește România. Chilipirurile românești, mai scumpe decât cele din Franța, Italia și Spania

Românii au crescut în ultimii ani prețurile caselor vechi, moștenite în satele izolate sau fără posibilități însemnate de dezvoltare. Între timp, fenomenul caselor propuse spre vânzare la prețuri simbolice a luat amploare în Europa.

Casă veche în Munții Metaliferi. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Numeroase sate și cătune din România au ajuns în pragul dispariției și riscă să rămână complet pustii în următorii ani. Tendința de depopulare a așezărilor rurale este întâlnită și în alte țări din Europa, însă unele state au încercat să o contracareze.

Casele uitate ale românilor, la prețuri tot mai mari

Sute de așezări din România mai sunt animate de câteva familii, iar în următorii ani au șanse mari să rămână fără locuitori. În numeroase sate de munte, călătorii găsesc gospodării abandonate de mult, cu case vechi, de cărămidă, lemn sau piatră, ajunse în pragul ruinării după ce ultimii lor locatari le-au părăsit în urmă cu mai mulți ani sau chiar de câteva decenii.

Lipsite de îngrijire, casele altădată pitorești trezesc nostalgia și tristețea multora dintre vizitatori, însă cei care își doresc să le salveze sunt puși în fața mai multor provocări.

În ciuda stării acestora, piața imobiliară din România, caracterizată printr-o creștere aproape continuă a prețurilor din ultimii ani, a făcut ca aceste gospodării să nu mai fie accesibile pentru toți cei care își doresc să se mute la țară.

Pe site-urile de imobiliare, cele mai ieftine case din chirpici, nuiele și pământ, cu acoperișuri de tablă și lipsite de utilități, în afara curentului electric, ridicate în anii ’60 în sate din Brăila, Buzău, Teleorman sau Olt, sunt puse în vânzare cu cel puțin 5.000 de euro.

În satele montane, unele aproape pustii, din Maramureș, Caraș-Severin sau Hunedoara, anunțurile de vânzare pentru multe case bătrânești, din lemn, piatră sau cărămidă, încep de la aproximativ 10.000 de euro, cu puține excepții în care prețul de vânzare este ceva mai redus.

Casele vechi înseamnă investiții majore

Proprietarii lor mizează pe relieful atractiv din jur și pe posibilitatea ca noii proprietari să le transforme în viitoare pensiuni sau case de vacanță.

Însă, potrivit specialiștilor, în cazul multor case vechi, investițiile în renovare înseamnă cheltuieli uneori mai ridicate decât prețul de vânzare al acestora.

Adesea, fundațiile au nevoie de refacere completă, după decenii în care foștii proprietari nu au investit în consolidarea lor, instalațiile electrice, vechi și ele de mai multe decenii, trebuie înlocuite și redimensionate, iar reparațiile acoperișului, tâmplăriei, remobilarea caselor și racordarea la utilități precum apă și gaz, dotarea cu sisteme de încălzire și de siguranță vor contribui și ele la creșterea costurilor investiției.

În plus, izolarea satelor unde românii mai pot găsi oferte de case considerate ieftine înseamnă, de multe ori, o infrastructură precară și probleme de accesibilitate în timpul iernii.

Casele la un euro – soluția de a revitaliza satele din Italia

În alte state din Europa, autoritățile au încercat să contracareze declinul populației rurale și din orașele mici prin ofertele de vânzare a caselor la prețuri simbolice, de 1 euro. Inițiativele de tipul „case la un euro” datează de la sfârșitul anilor 2000 în Italia, însă cu timpul s-au răspândit și în alte țări din Europa și chiar în Japonia.

Pe parcurs, accentul a început să se schimbe, iar în Italia, spre exemplu, promovarea caselor la un euro vizează din ce în ce mai mult atragerea nomazilor digitali, notează publicația Dispatches Europe, într-un articol dedicat fenomenului.

„Poți arunca o săgeată pe harta Italiei și aproape oriunde va nimeri există o «inițiativă» de case la 1 euro. Unele sunt ad-hoc, cu locuințe care apar și dispar, primari și oficiali care inventează regulile și apoi le schimbă după bunul plac”, arată site-ul.

Cele mai multe case oferite în Italia la prețuri modice sunt într-o stare precară, iar municipalitățile le vând la prețul simbolic de 1 euro, deși la licitații prețurile tind să fie mai mari. Cumpărătorii trebuie să facă o investiție semnificativă în reabilitarea lor.

„Italia rămâne țara cu cele mai multe sate și orașe care folosesc schema caselor la 1 euro pentru a restaura și repopula zonele rurale, având zeci de campanii active de la nord la sud și pe insulele Sicilia și Sardinia. Franța, Spania, Croația, Japonia și alte țări abia se alătură acestui trend, astfel că fenomenul devine unul global”, arată Dispatches Europe.

Croația și Franța, inspirate de modelul italian

În Croația, în satul Legrad, de la granița cu Ungaria, au fost oferite case abandonate cu 1 kuna (aproximativ 16 cenți americani).

„Din 19 locuințe scoase la vânzare, 17 au fost deja cumpărate. Regulile prevăd ca solicitanții să aibă sub 40 de ani, să fie stabili financiar și să se angajeze să păstreze proprietatea timp de 15 ani. În plus, primarul localității promite să acopere 20 la sută din costurile de renovare, până la 35.000 de kune (circa 5.000 de euro)”, scriu jurnaliștii.

Franța a intrat târziu în „jocul” caselor la un euro, dar începutul este promițător: o locuință din Saint-Amand-Montrond, localitate situată chiar în centrul țării, la circa 300 de kilometri sud de Paris, a fost scoasă la vânzare cu acest preț simbolic. În Saint-Amand-Montrond, cumpărătorii trebuie să locuiască efectiv în casă — nu o pot achiziționa pentru închiriere sau pentru Airbnb. De asemenea, renovările trebuie începute în cel mult 6 luni și finalizate într-un termen de doi ani, notează publicația.

Casele la un euro înseamnă investiții mai mari

Investigative Europe oferă o analiză revelatoare despre cum casele abandonate au devenit un fenomen răspândit în toată Europa, iar Financial Times scrie în detaliu despre modul în care fenomenul caselor la 1 euro a transformat Sicilia, care a devenit brusc punctul fierbinte al ofertelor la acest preț simbolic, adaugă jurnaliștii publicației din Țările de Jos, dedicată comunității expat vorbitoare de engleză din Europa.

„Putem spune fără teamă de a greși că oamenii rareori dau ceva de valoare gratis sau chiar pentru un euro. Și aici se află esența acestei oferte: pe măsură ce persoanele de vârstă activă părăsesc orașele mici și satele din zonele rurale ale Europei, ele lasă în urmă case care nu prezintă interes pentru cumpărătorii obișnuiți. A obține una dintre faimoasele case la 1 euro poate părea un artificiu, dar nu este așa. Unele locuințe – de obicei cele aflate în stare precară – chiar se vând cu un euro. Însă acestea revin înapoi la municipalități dacă noii proprietari nu își respectă partea de înțelegere: să investească sume considerabile pentru a aduce clădirile la standarde, într-un termen fix, de regulă trei ani”, mai notează Dispatches Europe.

Mulți cumpărători pornesc cu intenția de a achiziționa o casă la un euro, dar sfârșesc prin a cumpăra o locuință locuibilă imediat, la prețul pieței, care rămâne totuși un chilipir comparativ cu marile orașe, concluzionează Terry Boyd, autorul reportajului din Dispatches Europe.

Citește mai multe despre:
italia