Cea mai modernă și periculoasă formă de dictatură din istorie. Cum a folosit psihologia maselor pentru a domina și a ucide

Revoluțiile populare, născute mai ales din frustrare și disperare, aduc de cele mai multe ori la putere tirani. Exemplele în istorie sunt multiple, majoritatea revoluțiilor populare având ca obiectiv înlăturarea opresiunii sau a inechității transformându-se în tiranii sângeroase, mult mai opresive. 

Execuția regelui Ludovic al XVI lea FOTO wikipedia

Istoria lumii a fost marcată de numeroase revoluții. Unele au fost non-violente și au asigurat progresul umanității, altele au lăsat în urmă munți de cadavre. Cele mai violente au fost de obicei revoluțiile populare, cele în care au fost implicate mase largi, în mare parte sărace, abandonate de un stat corupt sau abuziv. Erau revoluțiile în care disperarea, frustrarea și oprimarea au făcut ca poporul să acționeze dominat de emoția momentului, transformându-se rapid într-o masă de manevră ușor de manipulat și ideologizat. Specialiștii și realitățile istorice arată că aproape toate aceste revoluții populare au sfârșit prost, transformându-se în tiranie și totalitarism, urmate de genocid.

În mod paradoxal, masele învrăjbite care doreau să schimbe un regim opresis, abuziv sau corupt, sperând într-o viață și într-o societate mai bună, nu făceau altceva decât să cadă din lac în puț. În locul prosperității se alegeau cu o dictatură și un regim și mai opresiv decât cel anterior. Specialiștii sociologi sau politologi au definit aceste dictaturi ale lumii moderne, o parte născute din revolte populare, drept „tiranii mileniale”, cele mai periculoase care au existat vreodată în istoria umanității. Aceștia spun că și în secolul XXI democrația modernă este asaltată de ideologii specifice care pot duce la instaurarea tiraniilor mileniale

O istorie marcată de tirani și oameni însetați de putere

Tirania, în sens larg, se referă la un regim politic în care puterea este deținută și exercitată de o singură persoană sau de un grup restrâns, adesea prin metode abuzive, opresive și nedrepte. Ea a îmbrăcat diferite forme din cele mai vechi timpuri. Tirania a fost un regim politic des întâlnit în istoria umanității. De exemplu, în Grecia Antică, tirania era o formă  de guvernare, caracterizată prin preluarea puterii prin uzurpare și menținerea ei prin forță și violență, adesea cu scopul de a instaura un regim despotic. Specialiștii au identificat de-a lungul timpului trei tipuri principale de regimuri tiranice sau tiranii. Prima categorie este cea a tiraniilor de viță nobilă, a tiranilor clasici de care abundă istoria. 

„Primii pot fi numiți tirani „de soi”, în același timp cel mai vechi și încă cel mai familiar tip. Aceștia sunt oameni care dispun de o întreagă țară ca și cum ar fi proprietatea lor personală, exploatând-o pentru propriul profit și plăcere și pentru avansarea propriilor clanuri și acoliți. Exemplele din istorie abundă, de la Hiero din Siracuza și împăratul Nero până la generalul Franco al Spaniei, Somoza din Nicaragua, Saddam Hussein și Bashar al-Assad” , precizează Waller Newell, profesor de Științe Politice și Filosofie la Carleton University Ottawa (Canada), în lucrarea „Understanding Tyranny and Terror: From the French Revolution to Modern Islamism”.

A doua categorie este cea a tiranilor reformatori. Este cea mai onorabilă categorie de tirani, dacă se poate spune așa ceva. Aceștia nu caută puterea supremă neapărat în folos propriu, ci chiar sunt animați de dorința de a schimba lucrurile în bine, de a face bine țării și poporului, dar prin constrângere și autoritate nelimitată. Sunt așa ziși tirani patrioți, considerați de mulți „părinți ai națiunilor” în multe state. „Nu sunt simpli hedoniști și căutători de bogăție. Ei își doresc cu adevărat să își îmbunătățească societatea și poporul prin exercitarea constructivă a autorității lor nelimitate. Exemplele includ Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Tudorii și „despoți iluminați” cum ar fi Frederic cel Mare, Napoleon și Mustafa Kemal Ataturk. Adesea, ei sunt percepuți nu ca tirani, ci ca niște campioni ai oamenilor de rând”, adaugă Waller Newell în lucrarea menționată anterior.

Cea mai periculoasă formă de tiranie din istoria lumii

A treia categorie principală de tiranie este cea mai periculoasă, dar și cea mai recentă. Specialiștii spun că inclusiv democrațiile moderne se confruntă cu amenințarea ei. Într-o primă fază, printr-un asalt ideologic menit să câștige adepți și să exploateze frustrările și nemulțumirile populare. Se numește tirania milenariană și este caracteristică perioadei moderne.

A început odată cu Revoluția Franceză și „Marea Teroare” instaurată de Maximilien de Robespierre, continuând cu cele mai cunoscute și infame dictaturii ale contemporaneității, precum comunismul, nazismul, regimul lui Mao în China sau cel al lui Pol Pot în Cambdodgia. Multe dintre aceste regimuri tiranice, dictatoriale, s-au instaurat în urma unor revoluții populare pentru schimbarea unui regim considerat despotic și corupt, cu o lume nouă a egalitarismului, echității și prosperității. Evident, în loc de prosperitate și echitate, poporul se alegea cu dictatură, reguli stricte, poliție politică, numeroase restricții și în unele cazuri cu un genocid declanșat împotriva celor percepuți de respectivul regim drept „dușmanii poporului”.

„Deși tirania a existat în toate epocile, democrațiile moderne se confruntă acum cu o versiune milenariană care urmărește să impună prin forță revoluționară un colectiv monolitic în care toate libertățile individuale vor fi scufundate. Începând cu „Teroarea Iacobină” din 1793, aceasta a continuat prin bolșevism, nazism, maoism, Khmerii Roșii și Jihadul internațional de astăzi”, adaugă specialistul în științe politice din Canada.

Acest tip de tiranie milenariană apare pe fondul unor vulnerabilități și sincope ale societăților democratice sau în regimuri marcate de corupție și sărăcie pentru majoritatea populației. Tiranii „în așteptare” sau organizațiile care vor să pună pe putere profită de vulnerabilitatea societății oferă speranțe deșarte, știu unde să marjeze și se erijează în adevărați salvatori ai națiunii. Acei „oameni noi” care au soluții la orice și care pot reseta societatea transformând-o în ceva ideal unde poporul va prospera.

„Acești conducători nu se mulțumesc nici să fie tirani la modul clasic, nici să fie tirani reformatori care aduc îmbunătățiri constructive. Ei sunt conduși de impulsul de a impune lumii un model milenarist care va aduce o societate a viitorului în care individul este scufundat în colectiv și toate privilegiile și alienările vor fi eradicate pentru totdeauna”, precizează Waller Newell. Numai că aceste societăți utopice sunt impuse de tiraniile milenariste cu o brutalitate excesivă. Toți cei care se opun modelul propus devin „dușmani ai poporului” și sunt epurați. Este instituită „armata poporului”, „poliția politică” organisme menite, prin teroare, să impună modelele sociale și politice susținute de dictator și grupul său politic. Sunt anulate drepturile și libertățile, fie direct, fie subliminal.

Este instaurată psihoza „statului sub asediu” și sunt inventați inamici iluzorii ai națiunii. Urmează ideologizarea și îndoctrinarea în masă prin diferite metode. Totul este prezentat propagandistic ca fiind în interesul și pentru bunăstarea națiunii. „Trebuie să-i înăbușim pe dușmanii interni și externi ai Republicii sau să pierim odată cu ei. Teroarea nu este altceva decât o justiție promptă, severă și inflexibilă. Este, prin urmare, o emanație a virtuții ”, tuna Robespierre în timpul terorii revoluționare din 1793. Naziștii, la rândul lor, i-au scos țap ispășitor pe evrei. Comuniștii pe „ciocoi” și așa mai departe.

Revoluția, reforma și genocidul

Tiranii milenariști fac uneori pentru țările lor lucruri importante care duc la modernizarea națiunii. De exemplu, atât Hitler cât și Stalin, au contribuit la dezvoltarea tehnologică, în special industrială, a țărilor lor. Viziunea lor este însă utopică, spun specialiștii. Pentru ei, societatea și natura umană trebuie să fie complet reformate.

Ei prezintă regimurile democratice ca pe ceva nedrept, egoist, materialist, degenerat, îndepărtat de tradiție. Ei vor să distrugă tot și să reconstruiască de la zero societăți egalitariste, pure spiritual și uneori și rasial. Să se întoarcă la o iluzorie „epocă de aur a națiunii” pierdută în negurile timpului. Cum, de exemplu, Hitler se raporta la mitologia nordică, la vechii germanici. O raportare la un trecut idilic, imaginar de altfel. „În esență, însă, scopul lor depășește politica: vor să distrugă lumea de astăzi pentru a aduce nirvana „comunismului”, „Reich-ului de o mie de ani” sau „Califatului mondial”.(…) Printre idealurile sale călăuzitoare se numără întoarcerea „poporului” la simplitatea originilor sale, un colectiv al datoriei pure, supunerii și sacrificiului de sine, care este lipsit de toate sursele de alienare, inclusiv individualismul, statutul de clasă, credința religioasă și drepturile de proprietate”, precizează Waller Newell.

Pentru a-și atinge scopul, tiranii milenarieni recurg la genocid, prigoană, teroare. O caracteristică a acestor regimuri este identificarea unui dușman de clasă a cărui exterminare sau reeducare este pasul crucial pentru curățarea lumii. Primul exemplu de tiranie mileniară, din istorie, a fost „Teroarea Iacobină” din timpul Revoluției Franceze. A fost punctul zero al tiraniilor milenariene. Din secolul al XVIII-lea acestea au revenit odată cu începutul secolului XX și i-au dominat prima jumătate. În urma acestor tiranii milenariene, zeci de milioane de oameni și-au pierdut viața, fie uciși direct, fie în pușcării, lagăre sau tabere de muncă.