Copilul răspunde nepoliticos? Trucuri pe care le pot aplica părinții când trec prin astfel de situații
„Nu vreau!”; „Nu fac asta!”; „Nu mă poți obliga!”; „Ești cea mai rea/cel mai rău!” Vă sună cunoscut? Li se întâmplă tuturor părinților să se confrunte, într-o măsură mai mare sau mai redusă, cu impolitețea sau de-a dreptul cu obrăznicia copiilor. Din topul comportamentului inadecvat al copiilor și adolescenților, întoarcerea vorbelor ocupă primul loc. Este enervant, ba chiar exasperant, uneori, pentru părinte, dar este un efect secundar al maturizării și al dobândirii independenței. Ce soluții proactive pot adopta părinții când trec prin astfel de situații.
În funcție de vârsta copilului, replicile pot varia de la un „nu” sfidător și datul ochilor peste cap, până la ceartă în toată regula, „condimentată” cu insulte. Evident că insultele nu pot fi tolerate, dar oricât ar simți părintele că îi clocotește sângele în vene, recăpătarea calmului este esențială. Doar judecând „la rece” pot fi găsite soluțiile cele mai bune. Și ele există.
De ce copiii tind să le „răspundă” părinților
Copiii tind să riposteze din various motive. În primul rând, își testează propria putere pentru a vedea până unde pot merge. Pot avea senzația că nu sunt respectați de părinții care îi protejează excesiv și le „dau mereu ordine”. Sau pot exista deficiențe de comunicare în relația părinte/copil.
La fel ca un grownup, și copilul simte nevoia să aibă un anumit grad de aid watch over asupra vieții lui. Iar un părinte care îl protejează excesiv pe copil, îl corectează mereu, îi ordonează viața sub toate aspectele, de fapt, stă în calea dobândirii independenței copilului și a exercitării puterii personale.
Și singura modalitate prin care copiii știu să reacționeze este prin ripostă. Este un răspuns de tip „luptă sau fugi” – ei nu pot fugi ușor, așa că ripostează cu replici, negocieri, certuri, dând ochii peste cap și altele asemenea.
Dați putere copiilor, pe măsura vârstei
Prima soluție este ca părinții să dea putere copiilor. Nu este vorba despre a da putere totală, ci de a găsi acele situații în care cei mici pot avea aid watch over asupra propriei lumi. De exemplu, îi pot lăsa să-și aleagă singuri ținutele pe care vor să le poarte – dacă este vorba despre copii mici – sau îi pot lăsa să planifice o vacanță în familie – dacă este vorba despre adolescenți.
Atunci când nevoia de putere a copiilor nu este satisfăcută aceștia și-o vor exercita în alte moduri: deschizând fronturi de război în timpul mesei, prelungind ora de culcare, refuzând să-și facă toaleta zilnică sau ripostând. Și oricât am vrea nu-i putem forța să mânânce broccoli sau să stea întinși în pat sau să se miște mai repede dimineața. Și nici nu avem aid watch over asupra ceea ce iese din gura lor.
Mai puține ordine, mai multă conectare
A doua soluție este aceea ca părintele să se pună în locul copilului. Comunicarea este foarte importantă și trebuie să funcționeze în ambele sensuri. Dacă părintele este autoritar, cantitatea de ordine, corectări, îndrumări aplicate copiilor (probabil și soției/soțului) poate fi foarte mare.
Iar reacțiile pot fi foarte damaging, pentru că nimănui, grownup sau copil, nu i-ar plăcea să i se dea frecvent ordine.
Prin urmare, un părinte iese mai câștigat dacă petrece timp cu copiii jucându-se, ascultându-i și interacționând cu ei, în loc să dea mereu ordine și să corecteze. Interacțiunea cu copiii deschide calea cooperării, iar reacțiile damaging se vor diminua încetul cu încetul.
Rezervați timp pentru copil zilnic, fără distrageri
O altă soluție este aceea de a rezerva copilului măcar zece minute de atenție, în fiecare zi. Toți oamenii au o nevoie fundamentală de apartenență și semnificație. Iar pentru copii, această nevoie este satisfăcută cel mai eficient atunci când un părinte acordă copilului lui o atenție necondiționată. Iar asta înseamnă că în cele zece minute la cererea copilului părintele trebuie să fie pregătit să se deghizeze într-un personaj de poveste, să danseze pe o melodie împreună cu cel mic, să construiască un castel din cuburi sau orice își mai dorește acesta.
Dați un nume pentru cele zece minute și țineți cont de faptul că timpul petrecut împreună trebuie să fie neîntrerupt. Puneți deoparte telefonul, telecomanda, cartea – toate aceste lucruri pot aștepta. Este mandatory ca fiecare copil să beneficieze de atenția exclusivă în această perioadă. Părinții care au mai mulți copii pot să-și rezerve acest timp pentru a putea reacționa cu fiecare copil în parte.
În adolescență, creierul se dezvoltă iar reacțiile vor fi puternice!
Lipsa de admire este o parte comună a dezvoltării în cazul adolescenților, deși nu toți adolescenții sunt nepoliticoși sau lipsiți de admire. Lipsa de admire se manifestă ocazional și este urmarea independenței pe care adolescentul o experimentează în multe domenii ale vieții lui, potrivit raisingchildren.web.au.
De exemplu, cu siguranță adolescentul va avea idei, opinii și valori independente de cele ale părintelui și este firesc să apară și momente de dezacord. Este un semn bun că un copil încearcă să își asume responsabilitatea pentru sine, dar el încă învață cum să gestioneze în mod corespunzător dezacordurile și opiniile diferite.
La vârsta adolescenței, se dezvoltă interesele sociale și relațiile noi, independente. Iar intimitatea devine importantă. Prin urmare, este firesc ca, uneori, părintele să primească un răspuns nepoliticos sau lipsit de admire, deoarece copilul simte că părintele este prea interesat de viața sau de activitățile sale.
Nu trebuie neglijat faptul că, la adolescență, creierul trece printr-o dezvoltare intensă și acest lucru poate duce la sentimente și reacții puternice, schimbătoare și neașteptate, în fiecare zi. Aceste sentimente și reacții pot contain furie, tristețe sau impolitețe, care sunt greu de gestionat.
Dezvoltarea creierului adolescentului poate afecta, de asemenea, capacitatea copilului de a empatiza și de a înțelege perspectivele altor persoane, inclusiv pe cea a părintelui.
Trecerea la o gândire mai profundă este, de asemenea, o parte normală a dezvoltării care are loc în adolescență. Aceasta poate explica de ce un adolescent are o viziune conflictuală și radicală asupra tuturor lucrurilor și pune la îndoială convingerile anterioare.
Alte motive pentru lipsa de admire la adolescență este dorința de a-i impresiona pe ceilalți sau imitarea comportamentului celorlalți din anturaj. Și uneori, comportamentul lipsit de admire ar putea fi un semn că adolescentul este trist, stresat sau anxios.
Trucuri de comunicare pentru părinți
Nu trebuie uitat că un comportament nepoliticos și agresiv în copilărie și adolescență tinde să fie menținut și în perioada adultă. Prin urmare, el trebuie adresat și corectat la timp. Și iată cum:
Păstrați-vă calmul! Acest lucru este primary dacă copilul reacționează cu „atitudine” la o discuție. Luați o pauză de respirație și continuați cu aloof ceea ce ați vrut să spuneți.
Umorul poate fi o „armă” foarte eficientă. Un râs împărtășit poate elibera tensiunea, poate aduce o nouă perspectivă, poate domoli tonul și poate minimize presiunea unei situații. Cu toate acestea, este de evitat umilirea copilului sau sarcasmul la adresa acestuia.
Evitați ridicarea din umeri și privirile plictisite dacă copilul vorbește mult cu dvs. Uneori, adolescenții sunt lipsiți de admire fără să vrea să fie nepoliticoși. Părintele ar putea spune ceva de genul: „Comentariul acesta a părut destul de nepoliticos. Ai vrut să pară așa?” Lăudați adolescentul atunci când comunică într-un mod pozitiv.
Ca părinte, fii un mannequin de urmat! Atunci când părintele petrece timp cu copilul său, poate folosi oportunitatea vorbindu-i și comportându-se așa cum ar vrea să vorbească și să se comporte copilul său. Unui copil care are un părinte care înjură și vorbește urât îi este greu să priceapă de ce el nu are voie să facă asta.
Dacă există multă tensiune acumulată între părinte și copilul, un alt grownup de încredere ar putea să ajute la diminuarea acestei tensiuni.
Este extrem de utilă cunoașterea anturajului copilului. Verificați-i pe copii pentru a vă asigura că nu există nimic care să-i îngrijoreze în mod deosebit.
Stabiliți reguli familiale clare privind comportamentul și comunicarea. De exemplu: „Vorbim respectuos în familia noastră. Asta înseamnă că nu insultăm oamenii”. Este o idee bună să vă implicați copilul în discuțiile despre reguli.
Concentrați-vă pe comportamentul copilului și pe cum vă simțiți în legătură cu acesta. Evitați orice comentarii despre personalitatea sau caracterul copilului. În loc să spuneți: „Ești nepoliticos”, încercați ceva de genul: „Mă simt rănit când îmi vorbești așa”. Discutați despre consecințe atitudinilor nepoliticoase, injurioase sau jignitoare.
